MAKUNOUCHI BENTO
— live performance
Doamnelor și domnilor, bine ați venit în călătoria sonoră a „The Virtual Bluescreen-Collar Choir”.
Acest proiect muzical experimental sondează profund tărâmul suprarealismului, unde tehnologia întâlnește nostalgia unei epoci trecute.
Inspirați de cluburile de altădată ale bărbaților muncitori, unde camaraderia și comunitatea s-au făurit prin cântec, am creat un cor virtual care aduce un omagiu acestor spații uitate. Dar iată întorsătura – corul nostru este format numai din voci sintetizate și resintetizate, îmbinând trecutul cu prezentul într-un peisaj sonor futurist.
După cum spunea odată filosoful francez Jean Baudrillard, „Simularea nu mai este aceea a unui teritoriu, a unei ființe referențiale, ci mai degrabă cea a unui cod, a unei ecuații diferențiale”. În acest sens, Corul Muncitorilor Virtuali contestă noțiunea de autenticitate și chestionează dacă tehnologia poate reproduce cu adevărat experiența umană.
Peisajele noastre sonore transportă ascultătorii într-o lume în care granițele dintre realitate și fantezie se estompează. Imaginați-vă că vă plimbați printr-o cameră fumurie, slab luminată, plină de ecouri de râsete și vorbărie, doar pentru a vă regăsi învăluiți de armonii a capella care par aproape din altă lume. Asta veți întâlni în corul nostru virtual, unde vocile sintetizate capătă viață proprie.
Dar există și un indiciu de melancolie țesut în compozițiile noastre. Așa cum medita filozoful german Martin Heidegger, „Esența tehnologiei nu este în niciun caz ceva tehnologic”. În simularea vocilor unei comunități pierdute, ni se reamintește că progresul are adesea un cost. Reflectând la prețul inovației ne întrebăm: Ce sacrificăm atunci când schimbăm căldura conexiunii umane pentru comoditatea reproducerii digitale?
Și totuși, în această atmosferă de vis, descoperim un fel ciudat de frumusețe. Corul nostru virtual devine o metaforă a naturii fragmentate a societății moderne, în care indivizii se unesc virtual, dar rămân deconectați fizic. Este o reflectare a vremurilor noastre, în care rețelele sociale dețin supremația, iar personajele online înlocuiesc interacțiunile față în față.
Așa că haideți să îmbrățișăm suprarealismul Corului Virtual Bluescreen-Collar, lăsându-ne vrăjiți de farmecul său obsedant. Să reflectăm la fundamentele filozofice care guvernează relația noastră cu tehnologia și să ne confruntăm cu întrebările existențiale pe care le ridică. Căci, făcând acest lucru, este posibil să descoperim adevăruri ascunse despre noi înșine și despre lumea în care locuim. Vă mulțumim că v-ați alăturat în această aventură sonică care provoacă gândirea.
Makunouchi Bento, sau „cutia pentru prânz” japoneză, e o cutie din lemn lustruită şi îngrijită, împărţită în compartimente cu bunătăţi culinare. Probabil că acest fetish corespunde celei mai familiare imagini a mediului domestic japonez. Interpretând cutia ca obiect, dar în acelaşi timp ca metaforă, Felix Petrescu (Waka X) şi Valentin Toma (Toma Carnagiu, FKA Qewza) au pus, la finalul anului 2000, bazele acestui proiect muzical cinematic / experimental / electroacustic.
Cei doi români au reuşit, cum-necum, să clădească o discografie rezonabil de cuprinzătoare: 5 albume şi 4 compilaţii personale, 6 OST-uri, 26 de EP-uri şi 12 single-uri (lansate la netlabel-uri de care ai fi auzit, pe vremea când asta conta), câteva înregistrări live, cântece incluse pe mai mult de 40 de compilaţii, remixuri şi colaborări cu artişti precum Selfmademusic, Silent Strike, Daniel Dorobanţu, Nagz, Kaneel, Tao, Adapt, Autorotation, Trompetre şi lista poate continua. Fiind amândoi cinefili înrăiţi, nu au ratat nicio ocazie de a compune coloane sonore (cele neimaginare cuprind 1 lungmetraj + 4 scurtmetraje + 1 animaţie + 12 documentare scurte + 2 jocuri video + 2 proiecte AR) şi de a reorchestra live (oamenii au fost supuşi la 3 filme + 2 documentare lungi + un program de 12 documentare scurte). Dar dacă te aştepţi la ceva ce ai mai auzit, vei avea o mică surpriză.