omisia de Sănătate și Securitate în Muncă Cugir-Timișoara
LUCIAN BARBU
Proiectul reprezintă un demers de cercetare sub forma unei instalații compusă dintr-o antologie de benzi desenate scurte, un calendar, hainele muncitorilor de la Uzina de Arme din Cugir, agățate într-un vestiar din Timișoara, intervenții în spațiul public și vederi făcute după fotografierea acestora.
Benzile desenate explorează două cazuri diferite prin care un accident în timpul programului poate lua vieți, schimba parcursuri sau crea noi locuri de muncă cu noi misiuni în ecosistemul unor fabrici din Cugir și Timișoara. Accidentul din Cugir, de la Uzina Mecanică, prezintă povestea lui Valentin, care, după o perioadă destul de mare petrecută în șomaj, se angajează ca frezor, doar ca să își piardă viața în luna următoare. Nicio politică de muncă nu l-ar fi putut avertiza că în sticla din care urma să bea se afla un lichid antioxidant pentru bazinele de răcire. În Timișoara perioadei comuniste, Pavel ajunge să conducă teste psihologice angajaților din IUGTC, după un accident mortal pe serpentinele din Tileagd, unde un șofer, bolnav în neștire, face stop cardiac și ucide muncitorii pe care îi transporta acasă. Față în față cu Pavel, Dumitru are o decizie grea de luat: să se mute la atelier, cu colegii mai tineri și cu un salar mai mic, sau să continue să conducă, cu riscul de a pune în pericol viața altora, împreună cu a sa.
Cele 3 povești explorează politici interne de siguranța muncii, dar și modul prin care este distribuită vina în caz de accident. Conținutul benzilor desenate este o reimaginare filtrată prin propria experiență, însă nu reprezintă un material documentar.
Calendarul anului 2015, anul accidentului lui Valentin, este ilustrat cu știri locale, din Cugir și Timișoara, legate de alte accidente de lucru din fabricile orașelor. Obiectul are ca rol evidențierea numărului mare de accidente care se petrec la locul de muncă, în ciuda reviziilor aduse departamentelor de siguranța muncii de-a lungul anilor.
Benzile desenate au fost lipite în împrejurimile fabricilor (sau în cazul Timișoarei, a fostei companii IUGTC).
Fotografii cu intervențiile servesc drept vederi în vestiarul instalației.
Uniforma muncitorilor din Uzina Mecanică Cugir își găsesc popas într-un vestiar timișorean, amplasat în spațiul STPT, pentru a crea un dialog maI palpabil între cele 2 medii explorate prin banda desenată.
Contribuitori fără de care proiectul nu ar fi fost complet: familia mea (pentru informațiile despre cazul din Cugir, un istoric al Uzinei Mecanice, uniforme, dar și pentru ajutor la lipit), lui Dan, pentru că mi-a ținut de urât în timp ce lipeam benzile desenate prin Cugir, Anei si lui Paul, pentru informațiile despre cazul de la IUGTC, dar și pentru ajutor la lipit și suport tehnic, Cătălinei, și în ultimul rând lui Erik pentru invitație și celor de la Simultan, Levente și Alin, pentru oferirea cadrului, a vestiarului și pentru finanțarea proiectului.
Lucian Barbu explorează în practica sa artistică teme ca visarea, copilăria colectivă, maturizarea, procesarea traumei prin povestire vizuală, în desen și bandă desenată. A colaborat cu reviste românești cum ar fi Gen, revistă, POC! și DOR. În plus față de practica sa editorială, se preocupă să creeze lucrări de artă și publicații independente ce depășesc convențiile formale, într-o cercetare proprie sau în cadrul ArtiViStory Collective.+Recent a creat o serie de 9 evenimente artistice în cadrul rezidenței Pune-ți o dorință de la Balamuc în Timișoara.